Cu mana intinsa,
tragand dupa ea cu durere inca o micuta expresie deznadajduita.
infrigurare peste alte triste umbrite momente de nefericire
se indrepta spre ce nu stie.
macabra e ziua de maine.
dar mai nedivulgat e misterul celei de acum ce i se inegreste sub ochi inlacrimati

cu talpile prin iarba uda se indreapta spre speranta ce mai dainuie in inima ei indoliata de nefericita ei situatie.
si nadejdi prealuate din comparati fara scrupule pt lumea generatiei sale.
cum pasarile au mancare,
cum toate cele ce misuna hranite sunt
si incalzite de raze solare in sarbatoare
Ochi doar mai scanteind privind odraslele cei salta in jur.
ce trist ca viitorul nu le va surade nicicum.

dar cu sufletul sfasiat si cu speranta
si dorinta legata de cel ce stele in noapte a daruit
si ce pasarelele a hranit.
si el ce pana acum tot el sa ingrijit de hrana Ce au primit.
toate speranta asta findui incredinta odata de o draguta fetita cei povesti de un Creator din etern ce poarta grija naturi si saracilor ce plang sin durere zac si pier
si totusi mila ii umple inima vazandusi fii ce un sumbru viitor le va fi
descoperit.
oare acest creator va privi in spre ei cu mai multa mila?
oare pana cand nenorocirea va fi al ei drum nesfarsit?

Si pana cand femeia de o anumita culoare
zdrentuita fara casa cu 3 odrasle tinandule pe rand in brate infometate nespalate decat de ploaie
sau intro balta oarecare.
dormind pe sub poduri cu amimale ingrojitoare.
mai plange intro lume cu o asa civilizatie, crestinitate
Si bunatati din indestulare
dar cu imoralitate fara cenzura pt faptele diferenentelor sociale.
va suferi necajitul in continuare
in lumea cu degradare progresata de omul ka atare.

toate pana in noul pamant ce va fi fara soarele coexistei noastre.
acol iubirea va fi a lor
pt ca mult au fost urati aici.
si a lor va fii mangaiere
si odihna raiului pregatit,
ei au suferit si au izbavit prin cruda ura ce semeni lor le-au oferit pe amarul pamant,
de ei asa find numit. amar pamant

dar cei cu vieti colaterale
traite ca in sarbatoare
si in ignoranta fata de josnica viata a nenorocitilor ce sufereau
la colturi fara mancare cu frigul in spinare
ce poate nu asteptau doar o moneda oarecare si o privire jignitoare
se uitau de multe ori cu jind cu lacrimi in ochi asteptand o imbratisare
o incurajare se le ofere cineva un gest doar un simplu gest de iubire
o mangaiere in cuvinte
sa le spuna de o speranta
sa li se ofere o sansa la iubire la fericire
si pace in trista inima plina de tragedie

sa le aduca imaginea mantuiri
speranta fericiri eterne
in raiul ce prevestim in biserici
si in al nostru colectiv crestin
sa le oferim sanse la iertare
la eliberare de obiceiuri murdare
sai aducem la crucea lui isus
sal cunoasca sa primeasca a lui iubire
si noi sa fim exemple in traire

cand vor intreba cum e isus,
cum arata sa il aratam in noi
si sa vada ca domnul e aici in inimi sin fapte
sa ne oprim sa le povestim nenorocitilor
ce bucuria siau traito cersind plangand suferind
sa ne oprim o clipa sa le povestim de izbavire
de a lui isus iubire
si de raiul care vine